#nightslikethis

“Nu stiu daca sunt singurul, dar noaptea sunt altfel. Noaptea mintea imi zboara in locuri la care ziua nici nu as visa, imi dau seama ca in final toata agitatia si graba zilelor e exagerata, pentru ca noaptea stiu sigur ca totul e efemer. La un moment dat, un filozof  spunea ca viata e ca o zi- dimineata e tineretea si copilaria, dupamasa- maturitatea,varsta de mijloc, iar noaptea e batranetea: osteneala trupului, dar intelepciunea mintii. Am ras cand am vazut aceasta comparatie, dar daca stau sa ma gandesc,asa ma si simt. Tot timpul imi incep diminetile devreme, si e perioada zilei in care am energie sa fac orice. Ma simt entuziasmat, zambesc mult si am ceva din pofta de viata a unui copil mic care acum descopera lumea, am chef sa fac orice. Probabil nu mi se intampla numai mie, de aceea se spune ca e bine sa incepi o zi cu proiectele/taskurile cele mai putin placute: nu numai ca le poti bifa pe lista si scapi de ele rapid, dar rezolvarea lor iti va oferi si portia de satisfactie necesara pentru a-ti continua ziua la cel mai inalt nivel de eficienta.

Amiezile sunt apogeul eficientei, dupa care energia mea incepe sa scada. Sunt perfecte pentru intalniri cu prietenii, cumparaturi sau tema la o materie usoara, orice activitate in care nu ai nevoie de implicarea totala- cognitiva sau spirituala.

Seara…e cireasa de pe tort. Seara-si noaptea- reprezinta pentru mine timpul reflectarii. Sunt genul de om care incearca sa extraga invataturi din orice, imi place sa imi analizez greselile aproape mai mult decat sa le fac. Imi place sa imi petrec noptile singur cu mintea mea sau cu femei cu ochii mintii deschisi. Un pahar de vin, o melodie fara versuri si buzele ei rosii…asta pana intr-o noapte cand…{..}”